Drumul Vinului Valcean. Cramele Dragasaniului

Atunci cand ne-am invitat prietenele nascute si crescute in Bucuresti pe meleagurile natale, evident ca ne-am intrebat unde am putea merge in judetul Valcea. Judetul e destul e cunoscut pentru numarul mare de manastiri, dar cum nu voiam sa ne petrecem un weekend pe drumuri vizitand manastiri, am ales varianta de relaxare. Zona in care am crescut noi, Dragasani, este destul de faimoasa pentru vinurile sale, cu un soi propriu de struguri creat pentru prima data aici in 1972, Cramposia Selectionata, folosit pentru vinurile albe. In 1993 a fost creat un alt soi de strugure, Negru de Dragasani, pentru vinurile rosii sau vinul cu acelasi nume. Cum era de asteptat, pe drumul vinului Dragasenean au aparut si cateva crame, Avincis, Stirbey si Casa Isarescu fiind printre cele mai cunoscute. Noi ne-am decis sa facem un mini-tur cu degustari de vinuri, dar nu am apucat sa mergem decat la 4 dintre ele.

Crama Avincis a fost primul nostru popas. Dupa o perioada de apogeu la sfarsitul secolului al 19-lea, Domeniul Vila Dobrusa a renascut in anul 2007 sub numele de Avincis, cand Cristiana Stoica a revenit impreună cu sotul sau, Valeriu, in leaganul familiei, in regiunea Dragasani. Au restaurat vechiul conac al familiei si au pus astfel bazele proiectului de a da o noua viata domeniului, imbinand traditia cu tehnologia moderna. Degustarile incep de la 45 de lei de persoana pentru 3 vinuri, domeniul avand si oferte e cazare (apartamentele lor sunt foarte cool, cu un design modern si o priveliste nemaipomenita). Cand vine vorba de vinuri, recunoastem ca nu suntem mari cunoscatoare si ne plac mai mult cele dulci, “pentru fete” cum ar spune unii. La Avincis n-am gasit vinuri dulci, in schimb preferatul nostru a fost un vin alb demisec, Cuvée Amélie, obtinut din Tamaioasa Romanesca si Muscat Ottonel.

Casa de Vinuri Iordache a fost urmatoarea noastra oprire. De fapt, Casa de Vinuri Iordache este prima noastra optiune atunci cand cumparam rosé, un vin produs dupa o reteta veche de pe vremea dacilor. Dupa o scurta vizita prin crama, am degustat si niste vinuri. Evident ca a trebuit sa incercam Cramposia Selectionata, nu poti sa ajungi in Dragasani si sa nu gusti vinul asta. Pe langa vinuri, aici mai gasiti si un mic muzeu dedicate costumelor traditionale romanesti. Au o colectie destul de impresionanta, cu ii pastrate in familia lor de 4 generatii, razboaie de tesut, masini de cusut vechi si tot felul de alte obiecte apartinand secolului trecut. Au in plan sa deschida si un muzeu al vinului si abia asteptam sa vedem cum o sa arate.

Domeniul Dragasi este o crama micuta, relativ noua, infiintata in 2010. Turul cramei, degustarea a 5 vinuri si o gustare rece o sa va coste 50 de lei de persoana. Pentru noi a fost prima vizita la aceasta crama si am fost foarte impresionate, cred ca a devenit preferata noastra. Pensiunea a fost construita ca o casa traditionala, cu prispa, cu camere racoroase mirosind a lavanda, fiecare purtand numele unui soi diferit de vin. Dar cred ca cea mai impresionanta e privelistea. Ne si imaginam stand dimineata la cafea in varful dealului la masutele cu vedere spre podgoriile si dealurile din jur, cu Oltul in departare. Si sincer, data viitoare cand o sa ne vizitam parintii (care stau cam la 7 km de Domeniul Dragasi), parca ne bate gandul sa ramanem o noapte la pensiune, numai ca sa ne trezim cu privelistea aia.

Crama Stirbey cred ca e una dintre cele mai cunoscute crame, cu ale lor Prince Stirbey. Istoria familiei este veche, de peste 300 de ani familia princiara Stirbey stapanea un domeniu viticol in podgoria Dragasani, Printesa Maria Stirbey (fiica ceea mai mare a Printului Barbu Al. Stirbey) mostenind in 1946 domeniile viticole. In 2001 crama si viile au fost restituite mostenitorilor, fiind condusa astazi de familia de baroni Jakob si Ileana Kripp (nepoata Printesei Maria Stirbey). La ei, degustarea standard cu 5 vinuri porneste de la 65 de lei de persoana. Dupa o scurta vizita prin crama, am incercat Tamaioasa Romaneasca, vinul dulce de data aceasta si putem spune ca e preferatul nostru. Daca preferati vinurile seci, atunci nu este pentru voi, dar cum noua un pahar de vin mai tare ne da dureri de cap, acesta a fost perfect pentru noi. Asa ca am petrecut ceva timp pe terasa, cu o priveliste la fel de impresionanta, savurand un pahar de vin pe indelete.