Cu furculita prin Thailanda

Cand prietenii nostri au aflat ca o sa mergem in Thailanda ne-au tot intrebat ce o sa mancam noi acolo stiind ca suntem destul de pretentioase la mancare, iar Ramo renuntase la carne de vreo 3 ani.  Stiam insa ca bucataria thailandeza are multe de oferit si sigur o sa gasim ceva pe placul nostru. Multe preparate din Thailanda sunt spicy, pentru ei “a little spicy” e destul de picant pentru noi, asa ca aveti grija cand comandati.

Cuvantul cheie e “a little spicy” sau “no spicy” ca altfel n-o sa puteti manca. Noi am patit-o si am dat farfuria inapoi sa o faca mai putin picanta. Ce am mai gasit ciudat e ca pe masa nu prea gasesti sare si piper, ai in schimb multe condimente picante. Si zahar. Am gasit de cateva ori in cutia cu condimente si cate un paharel de zahar. Asta poate si explica de ce mancarea lor este destul de dulce.

Noi am evitat restaurantele moderne si pe cele sofisticate, am preferat mancare cat mai autentica. Si cat de autentic decat mancatul prin “restaurantele” din piete. Daca aveti stomacul sensibil si sunteti obsedati de curatenie, probabil nu este locul cel mai bun pentru voi. Dar daca vreti sa incercati ceva local, nu va mai ganditi in ce conditii este facuta mancarea. Noi n-am facut toxinfectii alimentare si chiar ne-a placut mancarea.

Mai putin servirea. Pe langa faptul ca se misca extrem de incet, nu o sa primiti toata mancarea odata. Si e nasol cand toata lumea moare de foame. Noi stateam si ne uitam cum una dintre noi mananca si celelalte inca asteapta. Cel mai probabil au “bucataria” mica spre inexistenta, cu cateva tigai si dureaza o vesnicie pana se face. Si nu conteaza ca in meniu scrie starter, o sa vi-l aduca cand e gata, chiar daca ati terminat felul principal. Dar pentru ei nu e niciun stres, sunt mereu cu zambetul pe buze, cu toate ca uneori iti mai incurca si comenzile.

Dar sa incepem cu probabil cel mai traditional si cei mai cunoscut preparat al lor, pad thai. Ce este de fapt? Noodles cu ou, pui , vita sau legume. Ne plac noodlesii in tara si am zis ca trebuie sa-i incercam si pe cei thailandezi. Intr-un restaurant i-am apucat foarte picanti, iar in alta parte foarte dulci, dar asta nu ne-a descurajat si am mai comandat si in alte parti. Ce nu prea ne-a placut au fost noodlesi in sine, erau prea lipiciosi pentru gusturile noastre.

Orez cu Curry. Ramo si-a luat aproape numai asta. Si da, cu carne. Nu stiu daca a fost marea si briza de vina, dar pofta de carne a revenit in forta. Am incercat curry verde cu legume, portocaliu si rosu, intotdeauna cu pui. Unele restaurante aveau si orezul inclus, la altele il luai separat. Si aici am folosit cuvantul cheie “a little spicy”, ca deja incepusem sa ma obisnuiesc cu gustul. Mai putin intr-o seara cand le-a scapat mai mult spice in mancare incat nu-mi mai simteam buzele si a trebuit sa scot cuburile de gheata din freshul de mango ca sa nu mai arda atat de tare.

Orez in ananas cu pui. Un preparat simplu, prezentarea lui era foarte fancy si am zis sa-l incercam. Ce era de fapt? Un orez cu pui intr-un ananas. Gustul era bun, si dulce de la ananas dar si sarat de la orez.

Peste. Nu suntem mari fane peste sau fructe de mare, dar nu ai cum sa scapi de ele in Thailanda, sunt peste tot, iar in piete se prepara in strada, chiar in fata ta. Cel mai bun peste l-am mancat intr-un bar. Da! Ati auzit bine. Dupa ce am dansat toata noaptea, ni se facuse foame, iar barul respectiv avea in fata un gratar si ofereau clientilor mancare. Cand ne-am trezit noi ca ne era foame doar un peste mai aveau, dar cel mai bun ever. Aaa? Si sa va mai spunem ceva? Era gratis!

Insecte si alte dubiosenii de care nu am auzit si nici nu stim ce sunt. Pe strada si in piete vedeai cum gatesc tot felul de lucruri. Unele aratau bine, altele nu prea. Nu am avut curaj sa le mancam, doar le-am pozat.

Clatite thailandeze. Am incecat varianta cu ciocolata cu cocos si ciocolata cu banane. Insa aveau prea mult ulei pentru gusturile noastre, dar o data merita sa incercati. Daca nu aveti problem cu prajelile, puteti manca cate vreti voi.

Caracatita pe bat. Din asta nu am mancat, nu stim cum este la gust pentru ca nu suntem fane, dar cel putin in poze arata bine.

Micul dejun. Mic dejun mai variat ca aici nu am vazut nicaieri. De la fructe la clatite, la noodles cu pui (la micul dejun da?! ), la salate. Pentru toate gusturile .

Banane in lapte de cocos. Am vazut in meniu ca era trecut la startere. Nu stiam la ce sa ne asteptam, dar cand am primit farfuria am zis ca nu putem sa mancam mai mult de 2 linguri. Era lapte de cocos fierbinte cu banane, insa extrem de dulce. Cred ca au pus si o tona de zahar.

Fructe. Fructele din Thailanda parca au alt gust. Daca era ziua mai lunga si nu trebuia sa mancam si mancare propriu-zisa, puteam trai si cu fructe. De la mango la ananas, nuca de cocos, banane, mere, fructul pasiunii. Tot ce iti doreai. Iar gustul era pe masura. Preferatul nostu a fost ananasul, putin diferit de cel pe care il gasiti in magazinele noastre. Nu e atat de acid si e ceva mai dulce. Am fi mancat ananas toata ziua…

Bautura. Preferatul nostru a fost fresh-ul de mango. Il luam peste tot si parca nu ne mai saturam de el. Cine mai avea nevoie de apa cand aveam fresh proaspat de mango? Si se simtea intr-adevar gustul de mango, nu siropuri cum gasesti pe la noi. So yummy! Prietenele noastre au incercat si berea lor traditionala si au zis ca este foarte buna. Cand a ajuns acasa la Milano, prietena noastra Ana s-a interest si si-a cumpart berea thailandeza, atat de mult i-a placut.  Am mai baut desigur si cafea/cappuccino cu latte art foarte interesant. Si nu putea lipsi matcha tea-ul pentru Simy. Pe insule cafeaua era ceva mai prosta, iar matcha tea nu am gasit deloc, asa ca in Bangkok am profitat din plin.

Supermarketuri. Au multe si am zis sa intram sa cautam produse traditionale. Logic ca Simy si-a luat tot ce a gasit cu matcha, de la kit kat pana la biscuiti. Am mai gasit chipsuri, inghetata, niste seminte de pepene si multe altele. Aaaa si la supermarkeurile de pe insule trebuia sa te descalti inainte sa intri.

In rest am mai mancat orez in toate felurile posibile, creveti prajiti, iar in ultima zi ne-am luat chiar si burgheri pentru ca simteam nevoia de paine si ceva mai multi carbs. Ce nu am mancat a fost supa lor traditionala, Tom Yum. Asta pentru ca in perioada in care am fost noi erau vreo 36 de grade afara si supele erau ultimele lucruri la care ne gandeam.

Am mai gasit rulote cu mancare pe strada, dar aveau carne prajita pe care nu o puteam identifica, asa ca am zis pas. Ceea ce regretam insa ca nu am mancat este mango sticky rice, un desert traditional pe care il gasesti peste tot, de la restaurant, pana la tarabele din piete. De fiecare data cand ziceam “gata, de data asta ne luam”, mancam destul la masa si nu mai avea loc si desertul…

In Bangkok ni s-a intamplat ceva foarte funny. Intr-o zi de weekend ne plimbam noi pe la temple si la un moment dat am vazut ca lumea oferea mancare pe strada. Orez cu ou sau noodles. Ne-am apropiat si ne-au spus ca e gratis. Nu stim ce se sarbatorea, dar  localnicii erau foarte fericiti si ne zambeau cand vedeau ca mancam din preparatele lor si chiar ne-au intrebat daca e bun. Pana si doi politisti au venit la noi sa ne intrebe daca ne place. Eram foarte confuze si nu stiam ce se intampla. Ceilalti turisti se cam uitau putin ciudat, dar credem ca mai mult pentru faptul ca ne oprisem pe un trotuar sa mancam. Am mai mers cateva ore si iar am vazut lume care imparte mancare. Am luat din nou si am avut parte de aceleasi reactii.

Nu stim nici pana in ziua de azi ce era in acea zi, de ce ne dadeau mancare, dar credem ca avea de a face cu comemorarea regelui. Regele Thailandei a fost foarte iubit de catre oameni, avand o domnie de peste 60 de ani. Dupa moartea acestuia in octombrie 2016, s-a declarant doliu national pentru un an de zile. Am vazut multa lume imbracata in negru, strazi inchise, multe scaune asezate pe unele strazi, asa ca concluzia la care am ajuns a fost “pomana regelui”.