Aventura italiană. Siena

Azi ne continuăm aventura prin Toscana, de data asta la Siena, unul dintre cele mai frumoase orașe medievale. Nu mergi la Siena doar să vizitezi muzee și galerii de artă, orașul în sine merită vizitat, luat la picior, plimbându-vă pe străduțe. Orașul este așezat pe un deal, deci să puneți în bagaj încălțări confortabile. Noi am scos direct adidașii când ne-am dat seama cât avem de urcat și coborât și am abandonat celelalte încălțări pe care le aveam la noi.

Am ajuns cam tarziu în Siena, spre seară pentru că spre drumul de la Florența am făcut o mică oprire la San Giminiagno. Proprietarii apartamentului de pe Airbnb ne așteptau deja, ne-au recomandat unde să parcăm mașina pentru că în interiorul cetății mașinile nu au acces și am plecat să ne căutam apartamentul. Orașul e plin de indicatoare, nu prea ai cum să te pierzi, dar e destul de obositor de parcus din cauza pantelor. Orașul e împărțit în 17 cartiere medievale, pe 3 coline abrupte dar merită din plin.

Siena a fost împărțită inițial în 3 zone (numite Terzi), Terzo di Citta fiind prima astfel de zona locuită a orașului. Terzo di Camollia își trage numele de la Poarta Orașului, numită Poarta Camollia, situată în direcția Florenței, inamicul tradițional al Sienei, motiv pentru care a fost bine păzită. Ultima zonă este Terzo di San Martino și Piazza del Campo, zonă care se extinde în jurul căii Francigena, ruta pelerinilor către Roma. Sfântul Martin este numele sfântului protector al pelerinilor. Centrul istoric al orașului face parte din patrimonul UNESCO, e un muzeu în aer liber bine conservat și păstrat, care îi încântă pe miile de vizitatori.  Siena este primul oraș european în care a fost limitat traficul auto în centrul istoric, în anul 1966.

Cum apartamentul nostru era chiar lângă Dom, centrul era destul de aproape și am ieșit la o mică plimbare. Am rătăcit pe străduțe până am ajung în Piazza Del Campo, care are forma unui evantai, având multe restaurante și  terase pe margine. Aici se află și cele mai importante obiective turistice ale orașului, Palazzo Publico și Torre del Mangia. Este interesant că în Piazza del Campo are loc de două ori pe an, la 2 iulie și la 16 august, celebrele curse de cai Palio di Siena, acestea fiind modul în care se soluționează rivalitățile dintre contrade (districte tradiționale ale Sienei, in număr de 17, fiecare purtând numele unui animal). Era aproape 10 seara dar afara era încă foarte cald, aproximativ 32 de grade, iar multă lume stătea pe jos în piață și povesteau cu o băutută în mână.

A doua zi ne-a trezit clopotul Domului care a început să bata de la 7 dimineața! Apartamentul unde stăteam era chiar lângă Dom așa că vă dați seama ce sperietură am tras când l-am auzit. Am pornit către Piazza del Campo și după ce am făcut câteva poze am vizitat Palazzo Publico și Torre del Mangia. Palatul este o clădire gotică și adăpostește și primăria orașului, dar și Muzeul Civic, având mai multe săli deschise publicului pentru vizitare. Pentru Torre del Mangia trebuie să aștepți cam o jumătate de oră, pentru că se urcă cu liftul, iar apoi pe scări. Torre del Mangia este simbolul orașului având 87 metri, iar până în vârful lui, de unde poți admira orașul, trebuie să urcați 400 trepte. Dar se merită din plin, priveliștea e superbă.

Tot în Piazza del Campo se află și Fonte Gaia (Fântâna Bucuriei) și numele său vine de la bucuria localnicilor când au văzut pentru prima data apa țâșnind în piață. Fântâna originală a fost înlocuită în secolul al XIX de copia pe care o putem admira astăzi. Plecând din Piazza del Campo am dat în Piazza Tolomei unde se află Biserica Sf. Cristofer. Am ajuns apoi în Piazza di Postierla,  situată la sfârșitul zonei Terzo di Citta. Aici am găsit cea mai mică fereastră din lume dar trebuie să o descoperiți singuri și să fiți atenți pentru că nu există niciun indicator.

De aici am ajuns în sfârsit la Dom, de unde am și început călătoria, dar l-am vizitat la final. Piața Domului cuprinde Catedrala, cripta, complezul muzeal Santa Maria della Scala. Fațada domului a fost construită în locul unui vechi castru roman, de către Giovanni Pisano. Exteriorul este construit din marmură albă și neagră-verzuie, cu adaosuri de marmură roșie. Interiorul catedralei este împodobit cu coloane imense de marmură neagră, verde și albă. Dar cu totul special este mozaicul care împodobește pardoseala.

La final am intrat în magazinele cu prăjituri și fursecuri, acestea fiind specialitatea lor. Sunt faimoși pentru panforte (ca salamul de biscuiți la noi), cavallucci (biscuiți) și ricciarelli (fursecuri cu migdale). Ne-am mai plimbat apoi pe străduțe fără să avem o destinație anume, am vrut doar să ne bucurăm de vibe-ul orașului. Apoi ne-am îndreptat către masină și am plecat la următoarea destinație.