Cimitirul Vesel de la Sapanta
Intotdeauna ne-am dorit sa mergem in zona Maramuresului, dar cum distanta era destul de mare, ne-a luat ceva timp pana sa ajungem. Insa acum cativa ani, dupa ce am zis ca a trecut destul timp si noi n-am mai ajuns in Maramures, ne-am luat parintii si niste prieteni de familie si am plecat intr-un road trip in zona. Si nu puteam sa mergem in Maramures si sa nu vizitam si Cimitirul Vesel de la Sapanta. Pe bune, ne-am facut lista cu ce vrem sa vizitam, unele locuri am reusit sa le vedem, alte nu si spre surprinderea noastra s-au mai adaugat si alte locuri recomandate de gazdele noastre care ne-au impresionat extreme de mult. De ce este atat de special Cimitirul Vesel si atrage turisti din toate colturile lumii? Asta pentru ca este singurul cimitir din lume care sarbatoreste viata in loc sa planga mortii. Din pacate turistii straini nu inteleg mare lucru de pe cruci pentru ca sunt in romana, dar daca au un ghid care sa le traduca totul este perfect.
Dar cum a aparut acest cimitir si cine s-a gandit sa-l faca? Cimitirul Vesel dateaza de la mijlocul anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion Patras, sculptor, pictor si poet in acelasi timp. La sugestia preotului greco-catolic Grigore Ritiu, in 1935 a facut partea verticala a crucilor ceva mai late pentru a face loc epitafului. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul sau caracteristic. Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este apoi inscriptat manual dupa ce a fost taiat si uscat.
In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Dupa ce crucea este sculptata ea este pictata de obicei cu un fundal albastru asa numitul “Albastru de Sapanta“. Nici o cruce nu e terminata fara o scurta poezie, citeva rime simple, intre 7 si 17. Epitafurile sint sincere, spontane si scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedata celor care traiesc. Fiecare poem contine numele celui decedat precum si un aspect esential din viata respectivei persoane. Dupa moartea lui Stan Ion Patras, in 1977, munca a fost continuata de catre ucenicul sau Dumitru Pop Tincu. Artistul este si el inmormantat aici, crucea sa fiind una dintre principalele atractii.
In cimitir o sa gasiti sute de cruci colorate, dar sunt unele ceva mai populare. Pee le o sa le gasiti mai usor, fiind inscriptionate cu numere. Una din aceste cruci celebre este cea cu epitaful dedicat soacrei:
Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea.
