Aventura in Balcani. Parcul national Plitvice
Anul trecut in mai am decis sa mergem impreuna cu familia si prietena calatoare Andreea intr-un mic road trip in Serbia si Croatia, la Belgrad si Zagreb, cu o excursie la Plitvice. Cand ne-am ales destinatia de vacanta, Plitvice a fost principalul motivul al vizitei noastre in Croatia. Vazusem pe net pozele cu turcoazul apei si am zis sa trebuie sa vedem daca sunt trucate sau nu pozele. Ne-am documentat inainte si am citit ca trebuia sa fim cat mai devreme acolo pentru ca aveam mult de “vizitat”, mai bine zis de plimbat. Exista o parcare special amenajata (chiar in padure) pentru care platiti de 7 kune (4 lei) pe ora, iar intrarea in parc este 110 kune (65 lei). Nu conteaza tipul traseului ales, plata este la aceeasi. Noi am ales traseul H, traseu care poate fi parcurs in 4-6 ore, penultimul ca distanta si durata.
Parcul este unul din cele mai mari rezervatii naturale din Sud-Estul Europei, intinzandu-se pe o suprafata de aproximativ 300 Km patrati si care a fost inclus in patrimonial UNESCO din anul 1979. Cele 16 lacuri si 92 de cascade aduc annual 1 milion de turisti. Fiind luna mai si parcul abia se deschisese pentru turisti, nu a fost aglomerat asa ca am putut sa ne plimbam, sa admiram si sa pozam in voie. Am facut traseul traseul in aproximativ 6 ore, oprindu-ne destul de des pentru a face poze. Banuim ca in sezonul de varf o sa va ia ceva mai mult pentru ca trebuie sa mai si asteptati sa treaca si ceilalti turisti pe langa voi pe poteci. Am facut traseul celor 12 lacuri numite The Upper Lakes: Prošćansko, Ciginovac, Okrugljak, Batinovac, Veliko, Malo, Vir, Galovac, Milino, Gradinsko, Veliki Burget și Kozjak. La intrare vi se da o harta si voi trebuie doar sa urmariti litera traseului pe care doriti sa-l faceti.
Dup ce treceti de intrare trebuie doar sa va luati dupa indicatoare. Dupa nici 5 minute de mers am realizat ca trebuie sa asteptam 15 minute sa vina un autobuz sa ne duca mai departe in traseul nostru. Am mers ceva prin padure si apoi a trebuit sa coboram sa incepem aventura in sine. Am dat de primul lac si nu am fost dezamagite, turcuazul apei era la fel ca in poze, o culoare atat de vie incat parea desprinsa din Photoshop. Am asteptat sa treaca turistii care au fost cu noi in autobuz si am acaparat podul de lemn. Am coborat apoi pe poteci cu busteni de-a lungul catorva mici lacuri, iar pe masura ce inaintam, turcuazul apelor e parca si mai aprins. Chair daca poate va tenteaza apa, sa stiti ca inotul nu este permis, asa ca sa nu va luati costumul de baie dupa voi. Dar sa va luati in schimbi, incaltari confortabile si o sticla de apa la voi pentru ca pana sa ajungeti la restaurantul din parc o sa aveti ceva de mers. In unele lacuri o sa vedeti si destul de multi pesti, care nu pareau a fi deranjati de multimile de oameni care misuna in jurul lor.
Am traversat apoi cu vaporasul un lac mai mare si am facut un mic popas la restaurantul care era acolo, de unde ne-am luat si ceva de mancare. De aici am continuat catre Marea Cascada (Veliki Slap), avand o cădere de 78m a raului Plitvice. Am ajuns apoi la pestera Supljara unde am urcat pe niste trepte din piatra, temperatura constanta fiind de 10 grade. Denumita ,,pestera fara podea sau tavan ”, aceasta s-a format de-a lungul timpului prin adanciturile crapaturilor formate de apa prin roca calcaroasa (travertin), transformandu-se alene in canale si apoi in doline. De aici am ajuns la poarta numarul 1 si am asteptat autobuzul care ne ducea inapoi de unde am plecat. Aceasta ultima parte a traseului este ideala pentru a face poze de la inaltime, privelistea fiind cu adevarat spectaculoasa.
