Aventura in sudul Italiei
Polignano Al Mare
In vacanta noastra din sudul Italiei ne-am propus sa vedem si oraselele de pe langa Bari, unde eram cazate. Am inchiriat o masina (v-am povestit cum a fost AICI) si deplasarea dintr-un loc in altul a fost mult mai usoara. Dupa ce am vizitat Matera am mers catre Polignano al Mare. Am avut ceva de furca cu parcatul masinii pentru ca erau doar automate unde trebuiau introduce doar monezi si noi aveam doar bancnote atunci la noi. Fiind deja destul de tarziu, nu prea am gasit un magazin deschis si ne-am invartit putin pana sa parcam.
Dupa aceasta mica aventura, am mers sa descoperim putin orasul. Imediat dupa ce am parcat am dat direct in Podul Monachile Lama, care este transformat intr-un pod pietonal in weekend si care ofera o priveliste nemaipomenita asupra micului golg. De pe pod ajungeti la niste scari care va duc direct sub pod si pe golful plajei Cala Paura. Este o plaja cu pietre, nu stim cum sta lumea la plaja acolo, dar apa este clara, iar in noiembrie cand am fost noi lumea chiar facea baie.
Domenico Mugondo, autorul celebrei melodii Volare s-a nascut in Polignano, asa ca este foarte faimos in aceasta regiune, i-au facut chiar si o statuie. Cand am fost noi era multa lume care dorea sa faca poza cu faimoasa statuie.
In Polignano nu sunt asa multe obiective de vizitat. Din Piazza Garibaldi incepe centrul vechi al orasului, cu pietrele pavate catre Monumentul lui Domenico Modugno. De aici te plimbi pe faleza Marii Adriatice. Noua ploaia ne-a stricat putin planurile, fiind nevoiti sa stam sub un pod si sa asteptam sa se opreasca. Nu am avut timp sa vedem mai multe din oras pentru ca s-a facut si intuneric si trebuia sa ne intoarcem in Bari, dar daca sunteti in zona, o vizita de cateva ore in Polignano este binevenita. Iar o cina la un restaurant cu vedere la mare merita tot drumul facut pana acolo.
Ostuni
A doua zi dimineata am plecat spre Ostuni, caruia I se mai spune “la citta Bianca della Valle d’Itria” sau Orasul Alb. Din Bari pana aici sunt 83 km. Am ajuns usor cu masina si am gasit chiar si o parcare fara plata, fiind duminca, netrebuind sa platim. Ostuni este cocotat pe 3 dealuri, iar daca ajungeti la inaltimea de 200 m puteti descoperi o frumoasa panorama a marii. De cum am intrat in oras am dat de Columna Sant’Oronzo, care a fost ridicata în 1771. Coloana, inalta de 20 de metri, are o forma piramidala, iar in varf se afla statuia Sfantului Oronzo, cel pe care locuitorii din Ostuni secolului 18 il venerau fiindca a protejat orasul de epidemii si alte pericole.
Originile orasului sunt foarte vechi, se pare ca el a fost intemeiat de catre triburile messapii, apoi distrus de Hannibal in timpul Razboaielor Punice si reconstruit de greci sub numele actual, care deriva din Astu Neon – ”orasul nou”. Nici aici nu sunt multe lucruri de vizitat. Au o catedrala construita intre 1435 si 1495. Fata in fata cu Catedrala se afla Palazzo Vescovile si Palazzo del Seminario, legate printr-o logie in forma de arc, construita in 1750.
Centrul vechi al orasului e ca un mic labirint, cu cladiri care seamana intre ele, toate albe si stradute inghesuite unde abia vezi o masina. Nu-ti ramane decat sa te plimbi pe stradute si sa te bucuri de albul intalnit. Partea draguta cu oraselele astea micute e ca nu ai foarte multe obiective turistice de vizitat si nu o sa obosesti alergand de la unul la altul. Dupa parerea noastra, orasele sunt obiective turistice in sine, menite sa fie descoperite pe indelete, cu pauze multe de cafea si inghetata.
