Aventuri din calatorii
Nu stim la voi cum sta treaba, dar in mai toate vacantele, noua ni se intampla tot felul de chestii amuzante. Bine, pe unele nu le vedem deloc amuzante la momentul respectiv, dar cert este ca avem ce povesti dupa. Asa ca am zis sa va amuzam si pe voi putin si o sa va povestim cate ceva din aventurile noastre.
Belgia, 2009
Aventura in Belgia a inceput chiar de la aeroport. Cum venisem cu un avion plin de romani, am iesit cu totii afara sa gasim autobuzele catre Bruxelles, asa ca am ramas langa un grup si ne-am urcat in acelasi autobuz. Dupa ce ne-am pus in miscare, langa sofer a aparut un domn cu niste foi in mana…si a inceput sa citeasca niste nume dupa lista. Omul facea prezenta. Asta a fost momentul in care ne-am dat seama ca suntem in autobuzul gresit, asa ca ne-am dus frumos la el si i-am spus “stiti…noi ne-am urcat din greseala”.
Pana la urma totul a iesit mult mai bine decat ne-am asteptat. Oamenii erau de la partidul lui Vadim, veniti in sa viziteze Parlamentul European. Au fost foarte de treaba si ne-au intrebat daca vrem sa mergem cu ei. Si uite asa am vazut si noi Parlamentul European, am intrat prin sali in care publicul nu are acces, am avut un tur ghidat personalizat si am cunoscut si niste europarlamentari romani. Apoi ne-au luat cu ei sa vizitam si Mini Europa,Waterloo, iar seara am fost la restaurant.
Paris, 2012
In 2012 am fost pentru prima data la Paris alaturi de 3 prietene. Planul nostru era sa inchiriem un apartament, insa pe vremea aia nu exista Air Bnb, iar pe booking nu prea gaseai asa multe apartamente. Asa ca am gasit prin fundul internetului niste site-uri cu inchiriat apartamente. Voi ati primit vreodata pe mail instructiuni de genul “cum sa platiti camera si sa ajungeti la apartament”? Ajunse in Paris, am plecat la cautat de comori…pe bune ca asa ne-am simtit. Primul pas era sa ajungem la o anumita adresa. Am primit pe mail numarul pentru interfon si am ajuns intr-o camera plina de seifuri. Am primit si numarul seifului cu un alt cod, iar de acolo ne-am luat cheia apartamentului. A…si trebuia sa lasam si banii pentru apartament in acelasi seif!
Londra, 2012
Cateva luni mai tarziu am fost la Londra cu o alta prietena. Trebuia sa stam la niste prieteni, dar ne-au anuntat cu 3 zile inainte ca nu ne mai pot primi. Asa ca am rascolit iarasi internetul pana am gasit o camera intr-o casa tipic englezeasca. A venit ziua plecarii si noi nu primisesem raspuns de la proprietar, cu toate ca platisem (printr-un fel de agentie). Am aterizat in Londra, ne-am lasat bagajele printr-o gara si ne-am dus sa vizitam cate ceva. Am sunat si la agentie si le-am explicat situatia, iar ei ne-au spus ca daca proprietarul nu ne contacteaza in cateva ore, o sa ne ofere ei altceva. Trecusera cateva ore si noi nu stiam daca avem unde sa stam sau nu. Dupa ceva timp, aleluia!!! Suna si proprietarul si ne da adresa exacat sa mergem sa ne cazam.
Istanbul, 2013
In Istanbul am stat vreo 4 zile si aveam planificat totul pe zile. In prima zi am mers foarte mult pe jos pentru ca multe obiective erau aproape de hotelul nostru. Am zis ca ziua urmatoare vrem mijloace de transport. Buuuun…ne ducem noi dimineata spre tramvai si vedem multa lume in statie. Erau niste afise pe acolo, dar numai in turca…nu am aflat decat ca tramvaiul nu circula pana la ora 17. Okaaay, nu-i bai, mergem la metrou. Metrou care era si el inchis. Niste politisti ne-au spus ca e maraton in oras si multe strazi erau inchise. Am mers spre taxiuri…ghinion si aici. Exact ruta aceea era inchisa pentru maraton. Asa ca a trebuit sa mergem pe jos. Un insotitor de bord ne-a auzit si ne-a spus ca merge in aceeasi directie, asa ca putem merge dupa el…7 kilometri!!! Nu va mai spunem ca ne-au durut picioarele ingrozitor, nu? Atat de tare incat nici nu ne-am putut bucura de Palatul Dolombachce. Cand ne-am descaltat ca sa vizitam palatul nu mai stiam cum sa mergem. Am incercat sa mergem pe varfuri, apoi pe calcaie, iar cand a trebuit sa ne incaltam din nou am simtit ca avem cioburi in tenesi!!!
Praga, 2013
Praga era unul din orasele pe care voiam neaparat sa-l vedem. Am facut un road trip cu prietena noastra Nico, vizitand Timisoara, Budapesta, Brno, Praga si Viena. In Praga stateam doar o noapte asa ca nu aveam prea mult timp la dispozitie. In Budapesta am dat de soare puternic, iar cand am ajuns la Praga, totul era cenusiu. Incepuse ploaia, noi nu aveam umbrele si s-au dus si planurile noastre de vizitat orsul ca lumea. Si colac peste pupaza, nu stim cum ne-a udat ploaia aia ca a intrat apa si in camera foto. Care s-a stricat, evident, asa ca bye bye poze…
Milano, 2015
Eram tot intr-un road trip, doar noi doua de data asta. Oprisem in Zagreb si Venetia, iar cum Milano il mai vizitasem, am zis sa parcam masina si sa mergem sa mai facem poze. Am gasit o parcare subterana, am facut poza la locul pe care suntem parcate si am plecat prin oras. La intoarcere insa, ajungem la parcare si nu gasim masina. Va dati seama ca ne-am panicat putin, cum adica sa dispara masina dintr-o parcare subterana?! Dupa ce ne-am mai invartit noi pe acolo si am luat nivelurile la rand, ne-am dat seama ca aveau un sistem de numerotare tare ciudat. Ne-am gasit masina la alt nivel, cu numar asemanator cu cel la care fusesem prima data.
Florenta, 2015
Tot in acelasi road trip am ajuns si la Florenta unde eram nerabdatoare sa exploram orasul. Numai ca vremea n-a tinut cu noi nici aici…si nu ne referim la ploi. In acea vara Italia a fost lovita de un val de canicula, asa ca afara erau vreo 43 de grade. Sufocant de cald! Ne aleseseram outfiturile cu grija, aveam in cap numai poze dragute, dar mai stai la poze pe moleseala aia. Am facut si putina insolatie si ni s-a facut si un pic rau din cauza caldurii. Ne taram pe strazi mai incet decat melcii. Nici macar seara nu ne puteam racorii. La ora 22:00 erau inca 32 de grade!
Cinque Terre, 2015
Cand ne-am planificat vacanta, Cinque Terre a fost primul pe lista. Nu voiam sa stam in orase de langa, voiam cazare in unul din sate. Numai ca e destul de dificil sa gasesti, locurile de cazare fiind destul de putine. Am gasit intr-un final ceva, am rezervat si speram sa ne mai si raspunda cand ajungem. Cum nu ai voie sa intri cu masina in sate, am lasat-o intr-o parcare in aer liber. Ne-am luat doar un troler micut cu noi, pe restul le-am lasat in masina. Am zis, fie ce-o fi, speram ca nu dispare nimic din masina.
La cazare ne-a asteptat o tanti, alta decat cea cu care vorbisem pe mail, toata un zambet. Genul de bunica italianca din filme..ne-a luat si ne-a pupat si apoi a inceput sa vorbeasca. Noi nu vorbim italiana, dar intelegem destul de bine, asa ca n-am avut problem pana atunci. Numai ca nici tanti nu vorbea italiana, vorbea in dialect local. Ne uitam la ea si nu intelegeam absolut nimic, iar ea turuia incontinuu. Nici acum nu stim cum ne-am inteles sa ne aduca micul dejun dimineata urmatoare.
Si tot in Cinque Terre am mai patit ceva funny. Ne plimbam noi frumos pe stradutele pavate, admiram peisajul si pozam rufele puse la uscat si dintr-o data sora calatoare Simy se trezeste cu un lighean de apa in cap. Asta chiar a fost ca-n filme…o batranica de la etaj a aruncat pe geam un lighean de apa chiar cand noi treceam pe sub balconul ei. Toti ceilalti turisti s-au oprit din mers si ne uitam cu totii nedumeriti la ce s-a intamplat. A avut noroc ca nu a udat-o decat pe jumatate din corp, iar camera foto era in siguranta pe umarul celalalt.
Ljubljana, 2015
Daca tot road tripul am avut parte de canicula, pe drumul de intoarcere situatia s-a schimbat. Am plecat din Italia pe 36 de grade, iar cand am ajuns in Ljubljana erau 22 (mai departe in Budapesta a fost 18 grade in mijlocul verii). Evident ca n-aveam umbrele si ne-a prins si o ploaie torentiala prin oras. Si nici prea multe haine adecvat nu aveam, asa ca ne-am dus intr-un mall si ne-am mai luat cate o bluza cu maneca lunga.
Benzina, 2015
Road tripul nostru nu se putea incheia decat tot cu o patanie. De data asta mai grava decat celelalte. Ne intorceam de la Budapesta catre Timisoara, iar navigatorul nu ne-a bagat pe ruta veche, ci pe cea cu autostrada nou deschisa. Mai aveam vreo 20 de km pana la granita cand ni s-a aprins beculetul de benzina. Tocmai trecusem de o benzinarie in Ungaria dar am zis ca bagam in Romania. Ei, dar cum am luat-o pe ruta noua, cu autostrada deschisa de doar 2 saptamani, nu am gasit nicio benzinarie. Numai camp cat vezi cu ochii. Mai aveam vreo 15 km pana in Arad cand am ramas fara benzina in mijlocul autostrazii. Ne-am pus frumos pe banda de urgenta si ne intrebam ce sa facem.
Am cautat pe Google numere de la tractari auto, am vrust sa sunam si la taxi sa-i rugam sa ne aduca 2l de benzina. Am iesit si cu o foaie pe care scria “BENZINA”, dar treceau numai tiruri si nu a oprit nimeni. La cativa metri de noi oprise un tip care avea problem la motor. A venit la noi si ne-a intrebat ce am patit si s-a oferit sa ne ajute. Nu avea cum sa ne dea benzina, dar a sunat un prieten care statea prin apropiere sa vina sa ne ajute. Am stat vreo 50 de minute si ne pierdusem speranta ca mai vine cineva, cand in sfarsit a aparut un domn care ne-a dat 2l de benzina, cat sa ne ajunga pana la prima benzinarie din Arad.
Bucovina, 2015
Dupa road tripul nostru am plecat in vacanta din fiecare an cu parintii. Eram cu 2 masini si ne intorceam din Bucovina. Se inserase deja si ploua destul de tare cand una din masini a murit. Mai aveam 5 km pana in Odorheiul Secuiesc asa ca da-i si cauta numere de la tractari auto. Era duminica seara si evident ca totul era inchis. Al nostru tata refuza sa creada lucrul asta si inca credea ca o sa ajungem in noaptea aia macar la Brasov. Am dat de un service auto chiar la intrare in oras, insa era inchis. Cu toate astea, ne-au spus ca putem lasa masina la ei si ca o sa gasim pe cineva acolo. Dar cum ducem masina la ei? Sora calatoare Simy a trebuit sa ii tracteze…o masina mult mai puternica decat a ei, condus pe ploaie, netrebuind sa puna frane intr-o zona in care trebuia sa trecem de o cale ferata si un sens giratoriu.
Intre timp am cautat si cazare (am vrut ceva ieftin) si am gasit ceva la un pret rezonabil. Am mers sa vedem camerele si ni s-a parut ca intram intr-un film de groaza. Erau niste camere improvizate in curtea unor oameni, cu niste bai ruginite si asternuturi nu foarte ok. Am zis pas…ne si imaginam in criminal in serie cu securea dupa el. Pana la urma am gasit un hotel cu preturi ok si am stat pana a doua zi cand a fost gata masina. Si uite asa am vazut si Odorheiul Secuiesc. Si am mai facut o plimbare si la Sovata.
Valea Oltului, 2016
Noi suntem fane ale tenisului, iar cand am aflat ca o sa se joace Cupa Davis la Cluj, ne-am luat bilete. Din pacate doar pentru vineri, pentru ca sambata trebuia sa mergem la o nunta. Planul era sa plecam de joi, stam la tenis si plecam pe la 7 seara. Pe drumul de intoarcere a inceput Aventura. Totul a mers bine pana la iesirea de Sibiu. Se facuse o coada imensa, iar din partea opusa nu venea nicio masina. Erau si politisti pe aolo, dar nu am aflat nimic de la ei, doar ca nu se circula bine si ne recomanda sa ne intoarcem in Sibiu. Trebuia sa ajungem acasa, sa ca am ramas in trafic.
Dupa cateva ore au inceput sa apara informatii pe Waze de la ceilalti soferi. Se parea ca traficul era blocat undeva pe Valea Oltului, ceva inundatii si se merge greu. Dupa alte cateva ore am aflat ca de fapt a plouat atat de tare incat s-a revarsat Oltul, inundand si o parcare cu Tiruri. Am mai citit si indicatii cum sa trecem cu bine de portiunea aceea, fiindca nu se mai putea merge pe drum, trebuind sa o luam prin parcare, care era inundata si ea. Si sa avem grija cum mergem pentru ca multe masini mici au ramas blocate pentru ca apa trecea de nivelul rotilor. A fost cel mai obositor drum pe care l-am facut. Am plecat din Cluj pe la 8 seara si am ajuns acasa la la 5:30-6:00 dimineata. Iar in cateva ore trebuia sa plecam la nunta!
Transfagarasan
Aici eram intr-un scurt road trip cu parintii si o prietena. Am mers in toiul verii, dar stiam ca la Balea o sa fie mai frig si ne-am imbracat corespunzator. Dar asta nu ne-a ferit si de ploaie. Dupa ce am facut poze si ne-am plimbat putin, am mers sa mancam. Si atunci a inceput ploaia torentiala. Ploaie care nu se mai oprea, iar noi trebuia sa ajungem la masina. Am luat-o la fuga prin ploaie, dar degeaba…ne-a facut ciuciulete. Eram ude pana la piele si nici nu aveam haine de schimb. Pana la urma ne-a dat mama hainele ei ca sa ne incalzim si ca sora calatoare Simy sa poata conduca.
Thailanda, 2017
Vacanta din Thailana a fost o Aventura de la inceput pana la sfarsit. A inceput in aeroport cand am stat 40 de minute la coada pentru viza, numai sa aflam cand aproape ajunseseram ca stam la coada gresita, urmand alte 2 ore pierdute la ghiseul de unde am luat viza. A continuat cu taxiul care ne-a luat de la hostel si ne-a dus catre aeroport cand am plecat catre insule. Eram 4 fete cu destul de multe bagaje, iar el avea un portbagaj aproape inexistent. Am indesat ce-am putut si prin spate si am stat inghesuite pe geamantane.
In Railay ne-au aruncat bagajele in barca si nu ne-au ajutat sa le dam jos. La fel si cand am plecat spre Koh Lanta. Am carat trolerele alea pe plaja, prin nisip, apoi a trebuit sa ni le luam singure si sa le ducem la barca. Barca care era deja pe mare, asa ca a trebuit sa mergem cu bagajele si prin apa, sau sa le luam in brate (cam 17 kg). Din Koh Lanta catre aeroport la fel…am mers cu un microbuz alaturi de alte 6 persoane. Portbagaj nici aici nu prea era, asa ca au inceput sa puna trolere si pe culoar. La un moment dat am oprit la toaleta si cum noi stateam pe scaunele din spate a trebuit sa escaladam bagajele ca sa coboram. Pur si simplu ne-am tarat peste ele. Dar cel putin am ramas cu amintiri frumoase si povesti amuzante.
