Cocoșul De Hurez, târg de ceramică populară
Weekendul de 5-7 iunie ne-a găsit iarăși acasă la părinți. Am venit pentru a merge la Horezu, unde în fiecare an are loc Festivalul Cocoșul de Hurez, târg de ceramică populară, anul acesta fiind a 45-a ediție, semn că ceramica de Horezu este încă foarte apreciată. Povestea Târgului de ceramică “Coccoșul de Hurez” a început în vara anului 1971 când organizatorii Festivalului de folclor “Cântecele Oltului” au vrut să le ofere meșterilor olari posibilitatea de a-și expune creațiile. Acest străvechi meșteșug se menține încă viu, olarii având o strada numai a lor, numită strada Olari, unde meșterii modelează argila cu aceeași măiestrie ca și strabunii lor, din mâinile lor ieșind adevarate opere de artă de ceramică.
Pe langă multitudinea de creații de lut și ceramic aflate la târg mai puteai găsi și costume tradiționale românești. N-am rezistat și ne-am luat o vestă și două brâuri cu broderii cusute manual. Asta pe lânga mini-farfurioarele de ceramică de făcut cadou.
De fiecare dată când ajungeam în Horezu am vrut să vedem ‘pe viu’ cum se face ceva din lut. Am zis că anul ăsta poate avem parte de o demonstrație la târg, dar n-am avut noroc…așa ca am luat-o ușor spre strada Olari, unde iși au casele și atelierele majoritatea meșterilor. Numai că și aici era cam pustiu, cum mai toți plecați erau cu creațiile lor la târg. Ne-am pus pe pozat case pentru că aproape toate erau împodobite cu tot felul de farfurii de lut și ceramică, am întrebat o doamnă dacă am putea găsi pe cineva care să lucreze și ne-a sugerat să mergem la casa vecină că poate om găsi pe cineva.
Poarta era larg deschisă, am intrat la oameni în curte și ne-a întampinat un domn mai în vârstă. L-am întrebat dacă lucrează la ceva și spre marea noastră surprindere ne-a zis că da…soția lui picta niște vase de lut. Am intrat și doamna ne-a explicat în detaliu cum se face fiecare piesă, ne-a descris și apoi ne-a arătat stilurile diferite de pictură, ne-a dus până și în magazia unde aveau cuptorul și ne-a arătat cum erau așezate farfuriile acolo, mai având de așteptat încă o zi pentru a fi scoase. Ne-a spus că totul se face natural și organic, până și vopseaua folosită este făcută din diferite soiuri de pământ. Apoi am aflat că am nimerit în curte la una dintre cele mai vechi familii de olari din Horezu, familia Iorga, fiind acum la a 7-a generație, învățându-și mai departe și copiii arta olăritului și a picturii. Evident că am plecat de acolo cu zambetul pe buze și încă câteva piese draguțe de ceramică.







































