Roadtrip in Romania

Acum ceva vreme am scris un articol despre orasele pe care am vrea sa le vedem in Romania si am primit un comentariu de la fetele de la Another Side Of Me spunandu-ne ca si ele ar vrea sa mearga la Oradea. De aici am stabilit sa ne vedem si face to face sa ne cunoastem. Si uite asa am aflat ca avem atat de multe lucruri in comun incat ne-a fost usor sa organizam prima noastra mini vacanta impreuna.

In primul rand, si ele sunt 2 surori, diferenta de varsta fiind de 1 ani si 4 luni la ele si 2 ani si 4 luni la noi. In plus, impartim si o zi de nastere, 20 Octombrie – Ramo si Cristina. Toate suntem oltence, noi din Dragasani, ele din Slatina, iar bunicii lor sunt din acelasi sat ca si bunicii uneia dintre cele mai bune prietene ale noastre. Iar cand am descoperit ca si lor le place tenisul si au mers ani la rand la turneul de la Bucuresti, am hotarat pe loc sa organizam ceva impreuna.

Cum am decis destul de din scurt plecarea la Oradea, nu am mai gasit bilete de avion la preturi decente, asa ca am plecat cu masina…un drum de 9 ore din Bucuresti. Am zis ca nu-i problema, doar suntem obisnuite cu drumurile lungi, doar ca ceea ce a facut ca drumul sa fie obositor a fost faptul ca nu am avut la dispozitie decat weekendul. Si uite asa am plecat noi din  Bucuresti cu noaptea in cap, la 4 dimineata, cu oprirea obligatorie pe Valea Oltului, sa admiram peisajul si sa facem cateva poze. Si cum am zis ca noi suntem mai zmei decat zmeii, am vrut sa vizitam si Castelul Corvinilor.

Castelul Hunedoarei, numit si Castelul Corvinilor sau al Huniazilor este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectura gotica din Romania, fiind inclus si in „top 10 destinatii de basm din Europa”. Castelul Huniazilor a fost ridicat in secolul XV de Ioan de Hunedoara, fiind una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale sale.  Castelul Corvinilor este impanzit de o multime de legende, preferata noastra fiind cea despre fantana din curte. Se spune ca aceasta fantana, adanca de 30 de metri, a fost sapata de trei prizonieri turci, carora Ioan de Hunedoara le-a promis ca ii elibereaza in momentul in care gasesc apa. Dupa 15 ani de munca, sotia lui Ioan de Hunedoara (care murise intre timp) nu s-a mai tinut de cuvant si ordona uciderea celor trei prizonieri.

Am facut o multime de poze dupa ce am gasit unghiul perfect si am intrat sa vizitam castelul (taxa de intrare este 30 de lei). Incaperile care pot fi vizitate sunt numerotate si teoretic ar trebui sa tii cont de ele, dar noi am realizat ca sunt puse destul de aiurea si am luat-o in alta ordine. Asta pentru ca nu vedeam intotdeauna numerele si ni se parea ca nu prea au nicio logica numerotarea lor. Am incercat la inceput sa le luam la rand, dar cum nu mai reuseam sa le gasim ordinea, am renuntat si am luat-o cum am vrut noi.

Dupa ce am terminat cu castelul am pornit din nou la drum, dar din pacate am ales sa mergem pe DN76, prin munti, pe un drum ce pare ca e in plina constructie a unei autostrazi (credem noi, sau macar speram). Ne si miram ca nu prea vedem masini si am realizat de ce abia la primul semafor (ne-au iesit foarte multe in cale, drumul intinzandu-se pe foarte multi km). Cred ca a fost cel mai prost drum pe care am mers vreodata.

Dupa aproape 11 ore de la plecarea din Bucuresti am ajuns in sfarsit la destinatia noastra, Hotel Aqua din Baile 1 Mai. Vazusem ca zona e faimoasa pentru bai si am vrut sa vedem cum sta treaba cu ele, mai ales ca eram si foarte aproape de Oradea. Ne-am cazat si am dat putin o tura prin hotel sa vedem facilitatile. De cum am dat de zona cu piscina, sauna si dusuri emotionale am zis ca aici o sa ne petrecem seara.

Programul la spa era pana la ora 9, asa ca am zis ca avem suficient timp sa mergem in Oradea in recunoastere si sa si mancam ceva. Pe langa centrul spa, hotelul mai dispune si de o sala de conferinte de 40 de persoane, o terasa tare draguta unde am luat micul dejun, care a fost exact pe placul nostru. Atunci cand avem parte de un mic dejun diversificat, alaturi de ceaiul si cafeaua cu lapte obligatorii, ne incepem dimineata mult mai bine.

Obosite dupa drum si pe o caldura insuportabila, am plecat sa cutreieram Oradea si sa ne dam seama ce sa vizitam a doua zi. La prima vedere, orasul ne-a impresionat prin arhitecura in stil Art Nouveau si explozia de pasteluri de pe fatadele cladirilor, multe dintre ele renovate recent. De fapt, din ceea ce am vazut, se pare ca tot centrul Oradei, unde gasiti majoritatea cladirilor Art Nouveau, se afla in plina restaurare. Culorile sunt bine alese, asa ca asteptam renovarile complete ca sa vedem noua fata a orasului.

Dupa ce am luat la pas orasul, simteam ca nu mai avem energie sa continuam si ni se facuse si foarte foame. Ne-am invartit putin prin centru pana am gasit ceva si am comandat. Si ne-am pus pe asteptat…si am asteptat…au tecut 30 de minute, 40, 50, si mancarea noastra tot nu mai venea. Am intrebat de 3 ori cat mai dureaza si am primit mereu acelasi raspuns…inca putin si sunt gata. Cred ca abia dupa o ora si ceva am primit mancarea, 2 portii de paste si 2 pizza, toate calde. Am tras cu urechea si am aflat ca una din chelneritele care ne-a luat comanda “uitase” sa o dea mai departe la bucatarie si intre timp isi terminase si tura. Si uite asa am ajuns noi inapoi la hotel si adio spa…se inchisese deja. Am zis nicio problema, mai e si maine o zi!

A doua zi dupa micul dejun ne-am dus repede la centrul spa sa vedem ce ne face cu ochiul. Aveam de ales intre masaj, sauna, cromoterapie, salina, sauna, bai cu plante sau dusuri emotionale aromate. Plus piscina cu jacuzzi. Din nou, planul nostru era sa vizitam Oradea si sa ne intoarcem la hotel in zona spa sa ne relaxam.

Numai ca iarasi ne-au fost incurcate planurile. Am mers toata ziua pe canicula, ceea ce a facut sa ne miscam mult mai incet. Iar faptul ca am mers peste tot pe jos a ingreunat putin lucrurile. Evident ca iarasi am asteptat ceva dupa mancare (de data asta in alta parte) si pana am ajuns inapoi la masina iarasi se inserase…Stiti ce e misto la hotelul asta?! E aproape si de Oradea si de Baile Felix. Asa ca va puteti alege usor ce vreti sa faceti. Noi am hotarat ca trebuie sa ne intoarcem in zona si sa mergem si la faimoasele ape termale.

Duminica imediat dupa micul dejun a trebuit sa plecam pentru ca ne astepta un drum lung pana la Bucuresti. Dar pana sa ajungem acasa, evient ca am mai facut o oprire, de data asta la Castelul de Lut. Am scris despre el AICI, dar Dorina si Cristina nu mai fusesera. Si nu puteam rata ocazia de a mai face niste poze, mai ales ca arata ca un loc desprins din basme.