Stil traditional la Conacu’ Boierului

Cu Turul Conacelor, pe langa experintele traite in aceste locuri care tind sa fie din ce in ce mai populare in Romania, am vrut sa descoperim si locuri noi. Pana acum, Turul Conacelor ne-a dus in locuri in care nu am mai fost pana acum, iar ultima vizita nu a facut exceptie. Conacu’ Boierului ne-a adus in Ponoarele din judetul Mehedinti, judet pe care nu prea l-am vizitat. Si nici de data asta nu am avut prea mult noroc. Cum venisem doar pentru o noapte, n-am avut timp sa ne aventuram prea mult si nici vremea nu a tinut cu noi. Asa ca am preferat sa profitam de o zi de relaxare totala la conac, cu promisiunea de a ne intoarce cand vremea o sa fie potrivita pentru exporarea muntilor din jur si a celor mai importante obiective turistice. Mai ales ca am aflat ca in mai au o sarbatoare a liliacului si am zis ca nu o putem rata. O padurice plina de lilieci ne-a pus imaginatia la lucru. Chiar vrem sa vedem copacii infloriti in perioada aceea, plus ca florile de liliac sunt printre preferatele noastre. Tot aici mai este si Podul lui Dumnezeu, cel mai mare pod natural din lume și singurul circulabil pe care chiar am fi vrut sa-l vedem.

Dar sa revenim la conacul nostru. Cum va spuneam, e situat in satul Ponoarele din judetul Mehedinti, asezat la poalele muntilor. Daca vreti sa scapati de agitatia oraselor, Conacu’ Boierului este locul ideal. Cum deschizi fereastra vezi in jur numai munti si culoare. Spunem culoare pentru ca noi am ajuns intr-o zi de toamna, cand frunzele incepusera sa-si schimbe culorile si am fi stat toata ziua pe balcon sa admiram peisajul care ne inconjura. Am facut si niste poze tare dragute care nu par a fi reale, zici ca sunt desprinse dintr-un taram de altadata cand nu eram inconjurati de atata tehnologie. Ne plac foarte mult locurile care te fac sa te simti ca te-ai intors in timp si aici decorul ne-a ajutat mult sa ne imaginam ca suntem niste domnite din secolul trecut.

Conacul este deschis de curand, din luna August mai exact, construit partial din fonduri europene, cu ajutorul unei echipe de arhitecti si designeri timisoreni. Numele i se trage de la tatal Ionelei, proprietara conacului, un om cunoscut in zona ca “Boierul”, cum de altfel i-a spus si ginerele lui, neputandu-se adresa cu tata-socru. Cand au inceput proiectul, stiau doar cum o sa se numeasca si cum o sa fie decorate camerele, fiecare reprezentand o zona a Romaniei, iar dupa aproape 2 ani si doar cateva luni de la deschidere i-au trecut pragul si oameni faimosi. Cand am fost noi, oaspetele de seama a fost Grigore Lese, imbracat ca intotdeauna in costumul traditional din Tara Lapusului. La micul dejun i-am ascultat povestile despre istoria muzicii si folclor. Fiind doctor in muzica si profesor la Conservator, ne-a facut placere sa-l ascultam.

Conacul are 10 camere si va spuneam ca toate reprezinta cate o regiune a Romaniei. Ca si in alte conace pe care le-am vazut, camerele nu seamana intre ele. Dupa ce ne-am uitat repede prin toate camerele, am ales, dupa cum era de asteptat, camera Oltenia. Fiecare camera este decorata in asa fel incat sa te duca cu gandul la regiunea respectiva. Au adus si un omagiu locului prin camera “Ponoarele”, cu picturi reprezentative cu obiectivele din zona. Camerele sunt mari si luminoase, cu mobilierul pictat cu elemente traditionale specific fiecarei regiuni. In fiecare camera o sa gasiti manechine cu costume traditionale, unele dintre ele vechi de cateva generatii. Mama Ionelei a inceput sa colectioneze costume populare de mai multi ani si de-a lungul timpului a strans cateva zeci de exemplare.

Pe langa cele expuse in conac, la ultimul etaj al casei in care locuieste a amenajat un fel e “muzeu” unde sunt expuse costumele. Dar sunt atat de multe incat in curand o sa le trebuiasca un spatiu mai mare. Am vazut cateva exemplare extrem de frumoase, cusute manual, cu detalii complicate, niste adevarate comori care trebuie aratate lumii intregi. Ceea ce ni s-a parut iarasi ceva extrem de ingenios au fost tablourile, mai exact parti din costumele traditionale sau batiste cusute de mana, inramate cu mare atentie. Ofera un farmec aparte si dau un plus de autenticitate locului.

Conacul are si un restaurant propriu unde se fac zilnic prajituri de casa si diverse placinte. Cand am ajuns noi aveau o placinta/prajitura cu mere, perfecta pentru zilele de toamna tarzie. Nu stiu cum sta treaba in celelalte regiuni pentru ca nu prea am vazut in restaurantele traditionale, dar in Oltenia se mananca turta. Bunica si nasa noastra faceau intotdeauna si de cele mai multe ori mancam de pofta, fara alte feluri de mancare langa. Si sincer, cine mai cere paine cand avem turta la masa? Iar ei fac in fiecare zi, proaspat iesita din cuptor. La micul dejun ai tot timpul produse proaspete facute de ei: zacusca, salata de vinete, salata de icre, placintele cu branza si dulceata. Alaturi de o paine de casa frumos rumenita, am fi mancat toata rezerva lor de dulceata. Am primit in schimb drept cadou de plecare o minunatie de dulceata de afine.

Noi va recomandam cu mare drag acest conac. O sa gasiti niste gazde extrem de amabile si prietenoase care o sa va faca sa va simtiti minunat. Iar daca vreti sa fugiti de aglomeratia orasului si sa petreceti cateva zile in mijlocul naturii, atunci Conacu’ Boierului e locul potrivit. Daca vreti sa aflati mai multe despre ei, nu ezitati sa intrati pe pagina lor, www.conacuboierului.ro