Israel. Impresii de calatorie

Tocmai ce ne-am intors din ultima noastra vacanta in Israel si o sa va povestim putin despre asta. Israelul se afla prin topul destinatiilor noastre de calatorie, dar nu aveam de gand sa-l vizitam in viitorul apropiat…asta pana cand am primit prin primavara un mail de la Abraham Hostels care ne invitau pe la ei. I-am cautat pe net si am vazut ca erau in mai multe topuri cu cele mai bune hosteluri in lume, dar cum vara noastra era destul de plina, am asteptat putin pana sa mergem. Si ce perioada mai buna de mers decat atunci cand in Romania incepe sa se faca destul de frig si tu sa fugi la 26 de grade si sa-ti pui poze de pe plaja de incepe sa te urasca lumea de acasa? Din pacate nu am avut decat 5 zile la dispozitie si le-am impartit intre Tel Aviv, Ierusalim si o mini-excursie la Masada si Marea Moarta, dar au meritat din plin. Dar pana sa va povestim mai in detaliu despre fiecare in articole viitoare, acum o sa ne limitam doar la impresiile noastre generale despre Israel si cateva sfaturi.

Cum sta treaba cu viza? Viza se ia direct de la aeroport, la controlul pasapoartelor, unde ti se da o hartiuta albastra cu un fel de copie cu poza de pe pasaport, hartiuta care trebuie sa o ai mereu la tine. Asta e viza de intrare in tara. Cand pleci, se repeta procesul si ti se da o hartiuta cu iesirea din tara. Ce se intampla si cat dureaza toata treaba asta? Pentru noi a fost destul de simplu si rapid, fiind si una dupa alta la coada. Doar uneia dintre noi i s-au pus intrebari, ce facem in Israel, cat stam, cu cine am venit si cam atat. Totul a durat cam 2-3 minute. Cealalta a trecut fara intrebari, doar asteptand viza. Am auzit insa povestile unui tip din Franta si a altuia din Ecuador care au stat vreo ora sa primeasca viza, li s-au pus destul de multe intrebari si au fost poftiti si intr-o alta camera sa li se verifice bagajul. La plecarea din Ierusalim spre aeroport cu un microbuz de 10 persoane am avut controale si pe autostrada. Politia a cerut pasapoartele tuturor, iar pe unul din pasageri l-au pus sa coboare si sa desfaca bagajul. La fel s-a intamplat si cand am ajuns la aeroport, imediat dupa prima bariera. Iarasi ni s-au luat pasapoartele si pe acelasi barbat l-au dus intr-o camera sa-l si perchezitioneze. Acum, fiecare cu norocul lui, dpinde cat de suspecta pare fata voastra.

Aeroportul e destul de mare, asa ca puteti sa pierdeti timpul pe aici daca ajungeti prea devreme, asa cum am fost noi nevoite sa stam vreo 5 ore (cum era sabatul, mijloacele de transport in comun nu circula si singurul shuttle de la hostel la aeroport era la ora 4 dimineata). De la aeroport pana in Tel Aviv trebuie sa luati trenul (aflat chiar in afara aeroportului) si sa mergeti o statie pana la Gara Centrala. De aici noi am preferat sa mergem pe jos pentru ca hostelul era relativ aproape. Am deschis Google Maps sa bagam coordonatele si am inchis repede datele mobile pentru ca Internetul e scuuuump in Israel…cam 7,2 €/MB in roaming. Dar stati fara grija pentru ca exista mai peste tot wi-fi gratuit. Trebuie doar sa va conectati la reteaua orasului in care va aflati, o sa gasiti destul de multe hotspoturi cu FreeTelAviv sau FreeJerusalem (bine, nu chiar peste tot, dar e de preferat decat sa va intoarceti acasa si va treziti cu o factura exorbitanta la telefon). Daca va e teama ca nu o sa intelegeti semnele si numele strazilor, stati fara griji…toate panourile cu numele strazilor si indicatoarele sunt scrise in 3 alfabete, ebraic, arab si latin, asa ca nu o sa va rataciti.

Cand ne gandeam la Israel, cel mai adesea ne venea in minte Ierusalim, un oras pe care noi il asocial cu istoria, religia si traditionalismul. Asa ca ganditi-va ce mare ne-a fost mirarea cand am ajuns in Tel Aviv. Citisem ca e un oras mult mai modern si cosmopolit, vazuem poze si stiam oarecum la ce sa ne asteptam, dar tot am ramas putin surprinse. In orasul asta se construieste mult. Si multi zgaraie-nori. Daca n-ar fi partea veche a orasului, ai uita unde te afli. Iar faptul ca e asezat chiar la Marea Mediterana, cu multi palmieri pe faleza, il face un oras mai european. Mai mult, niste americani de la hostel l-au comparat cu Miami (marea si palmieri pe o parte, cladiri super inalte pe cealalta). Ca vibe si viata de noapte, de cele mai multe ori e comparat cu Berlin si pe buna dreptate. La 2:30 noaptea intr-o zi de miercuri era inca foarte multa lume pe strazi si prin baruri. Si nu duc lipsa de asa ceva, se pare ca au o pasiune pentru cafea si cafenele.

Exista o strada intreaga numai cu restaurante, cafenele si barulete, unele mai hipsteresti decat altele, dar cu preturi pe masura. Moneda lor e echivalentul a 1,10 lei de-ai nostri, asa ca nu ne-am batut capul cu conversia. Si trebuie sa va spunem ca Tel Aviv e un oras scump, cel putin cand vine vorba de mancare. Senvisuri la 40-70 de lei, supe la 60, fructe de mare peste 100. Mancarea traditionala e la preturi mai acceptabile, dar restaurantele cu specific traditional le gasesti putin mai greu in Tel Aviv. Noi ne-am invartit intr-o seara mai bine de o ora sa mancam niste hummus si falafel, asta fie ca restaurantele se inchiesera destul de devreme, fie dadeam numai de unele cu specific international.

In Israel, in fiecare vineri de la apusul soarelui pana sambata la apus se sarbatoreste sabatul, ziua de odihna sau „incetare” si a saptea zi a saptamanii in calendarul evreiesc. Pentru noi, de cum apune soarele e inca vineri, dar pentru ei, cand apar primele stele, este deja sambata. Atunci toata munca inceteaza, magazinele se inchid, iar mijloacele in transport in comun nu circula. Este ziua in care nu vezi multa lume pe strazi. Noi eram in Ierusalim de sabat si diferenta a fost uriasa. Daca joi seara cand am ajuns am gasit o multime de localnici si turisti pe strazi, vineri seara era cu totul pustiu.

Cum era si ora de iarna, magazinele evreiesti incepeau sa se inchida inca de pe la 2-3 (presupunem ca in zilele de vara e ceva mai ok). Tocmai ce terminasem turul Orasului Sfant din Vechiul Oras si am ramas prin bazarul din cartierul musulman sa cumparam suveniruri. Magazinele din cartierul evreiesc se inchisesera de ceva vreme, iar pe strada nu vedeam decat evreii ortodoci, imbracati in negru, cu palariile traditionale, indreptandu-se catre Zidul Plangerii la rugaciune. La noi la hostel s-a organizat cina de sabat care incepe de obicei cu aprinderea lumanarilor, urmat de 2 rugaciuni scurte. Asta a fost o experienta foarte interesanta.

In Israel o sa vedeti multi soldati si multe fete in uniforme maronii sau kaki, cu mitralierele pe umeri. Asta pentru ca in Israel armata e obligatorie si pentru fete si pentru baieti. Dupa 18 ani trebuie sa se inroleze, iar serviciul militar dureaza 2 ani pentru fete si 3 ani pentru baieti. Ni s-a parut destul de ciudat sa vedem fete atat de tinere cu arma din doatare mereu prezenta, dar nu pot refuza armata decat daca sunt insarcinate, mame, sau au motive religioase intemeiate (se pare ca 40%-50% dintre femei invoca motive religioase pentru a scapa de armata). Si baietii pot refuza armata insa doar din motive religioase. Toti evreii sunt obligati sa faca armata, dar cetatenii arabi nu. Insa cu toate ca prezenta lor se facea simtita mai peste tot, nu ne-am simtit a fi intr-o tara care se pregateste de razboi sau altceva de genul asta. De fapt, tinand cont de vecinii Israelului, ni s-a parut o tara foarte pasnica. Da, am vazut mai multi soldati inarmati la Ierusalim decat la Tel Aviv, dar multi dintre ei pareau a fi si o atractie turistica, multa lume cerandu-le sa faca poze cu ei.

Chiar daca am avut destul de putin timp la dispozitie, pe noi ne-a impresionat Israelul, in special Tel Aviv, poate si fiindca am stat ceva mai mult timp acolo. Dar cum sa nu-ti placa? Are mare, plaja, istorie in orasul vechi, restaurante si cafenele pentru toate gusturile si multa distractie. Ierusalimul l-am simtit ceva mai traditional si religios si din cate am vazut, turistii il prefera mai mult…bine, ai mult mai multe de vazut in Ierusalim decat in Tel Aviv, e un loc istoric unde se intalnesc laolata mai multe religii, fiecare cu traditiile si povestile ei. Dar Tel Aviv parca a fost un pic mai pe stilul nostru. A! Si sa nu uitam de pisici. La fel ca in Instanbul, am dat de o groaza pe strazi si le-am pozat pentru prietenele iubitoare de pisici de acasa.