Railay Beach. Aventura si distractie

In luna februarie am fost in Thailanda, iar pe langa Bangkok, am petrecut si cateva zile pe insula Railay Beach din Krabi. Ca sa ajungem aici insa, am trecut print-o adevarata aventura, mai ales ca aveam bagaje destul de mari.

De ce Railay Beach?

In toata documentarea noastra despre Thailanda, am ajuns la concluzia ca pe langa Bangkok, voiam sa mergem si pe insule sa lenevim la soare. Dar nu am vrut nici in ruptul capului sa mergem in cele mega-populare si turistice, Phuket sau Phi Phi, asa ca dupa cateva cautari am ales Railay si Ko Lanta. Pozele pe care le-am vazut pe net ne-au convins din prima. Copaci verzi, plaja lunga, apa curata, stanci imense. Plus o plaja izolata.

Despre Railay Beach

Railay este faimoasa pentru catarari. Insula pare a fi impanzita de multe stanci care abia asteapta sa fie exploarate. Noi nu am facut asta pentru ca pareau a fi “advanced level”, dar am vazut multa lume care se catara. Iubitorii sporturilor acvatice se vor simti si ei bine. Aveti de ales intre plimbari cu kayacul, scufundari si tot felul de alte sporturi extreme. Noi insa am preferat sa fim lenese si sa stam la soare pentru ca ne lipsise atat de mult. Venisem de la frig si zapada la 37 de grade si soare cat cuprinde (cu scurte reprize de ploaie, ce-i drept).

Se mai spune ca Railay e faimos pentru multitudinea de maimute care se plimba libere pe insula. Ghiciti ce…noi nu am vazut niciuna. Le-am auzit, dar nu am dat de nicio maimuta. Bine, nu am mers in nici in tot Railay-ul, dar totusi…nici macar una nu si-a facut simtita prezenta!

Cum se ajunge in Railay?

Cum spuneam, pentru noi a fost o aventura (daca stam bine si ne gandim, toata vacanta in Thailanda a fost o aventura). Pentru inceput, am zburat cu avionul din Bangkok catre Krabi, cu Thai Lion, o companie low cost dar foarte ok. Zborul a fost de doar o ora asa ca a trecut repede timpul si nu am inghetat atat de mult de frig in avion (pe bune acum, ce au toate companiile astea aeriene cu temperaturile scazute?!). De la aeroportul din Krabi am luat un microbuz pentru care am platit cam 150 Baht, pana la Ao Nang Beach. Iar de aici trebuia sa asteptam o barca care sa ne duca spre Railay, singurul mijloc de transport catre insula.

Ne-au aruncat bagajele in barca (pe bune!!) iar pe noi si alte 10 persoane ne-au inghesuit int-un spatiu destul de mic, pe niste scanduri improvizate pe post de “scaune”. Am facut cam 30 de minute pana am ajuns in Railay Est, unde aveam cazarea. Cel mai funny a fost cand a trebuit sa ne dam jos din barca si sa ne luam trolerele imense (data viitoare stim sa nu ne mai caram cu ele!!). Am ajuns in timpul fluxului cand apa ajunsese la mal, dar barcile nu puteau merge pana acolo, asa ca am coborat pe un pod plutitor care se mai si misca. Ametite cum eram dupa drumul cu barca, ne-am chinuit sa ne luam bagajele din barca pentru ca nimeni nu a vrut sa ne ajute, pana nu le-am zis noi…a little help please?!  Iar cand am mers pe podul ala, in secunda urmatoare am avut impresia ca o sa cadem in apa…atat de tare ni se parea ca se misca totul. Dar nu ne plangem, a fost o aventura amuzanta.

Unde ne-am cazat?

Practic, insula este impartita in doua, Railay East si Railay West.  Noi am stat in partea de Est, la Phutawan Railay Resort, langa pestera Diamond si zona de catarare. Recunoastem, am ales acest resort pentru ca avea o infinity pool, cu marea vazandu-se in departare si stanci imprejurul ei. A fost cam greu sa ajungem aici tarand bagajele noastre pentru ca a trebuit sa urcam si un mic deal. Insa privelistea pe care am avut-o a fost minunata…cum deschideam geamul si ieseam pe balconas, ne simteam ca intr-o padure tropicala.

Cum te distrezi?

Noua Railay ne-a dus cu gandul la Vama Veche. Foarte chill, cu baruri pentru toate gusturile, cel mai faimos fiind The Last Bar, pentru ca efectiv este ultimul bar de pe plaja. Am stat si noi aici cateva ore, iar oamenii ni s-au parut extrem de relaxati. Se joaca billiard, se canta, se danseaza, se sarbatoresc zile de nastere (am dat peste vreo 3 “petreceri” in barul asta).  Mai tarziu ne-am mutat la un alt bar ce parea a fi condus de un grup de prieteni. Au facut peste si pui pe gratar pe care i-au impartit apoi fara nici un ban celor care se aflau in bar, am mai primit si niste brownies facute de ei pentru o fata care-si sarbatorea ziua de nastere si am stat aici pana spre dimineata. Sora calatoare Simy si prietena noastra Marga si-au sarbatorit si ele ziua de nastere aici.

Ce mai poti face in Railay?

Pe langa catarari sau sporturi acvatice si stat la soare, va puteti relaxa incercand masajul thailandez. Atunci cand a plouat si nu prea am avut ce sa facem, am incercat si noi faimosul masaj. A fost okay, dar nu ne-a dat pe spate. Depinde insa si cine iti face masajul. Doar uneia dintre noi i-a placut mai mult, asta pentru ca se si vedea ca tipa care-i facea masajul era mai experimentata.

Un alt lucru pe care poti sa-l faci in Railay sunt drumetiile. Cum nu am avut decat vreo 3 zile la dispozitie, noi nu am apucat sa vedem toata insula, dar ne-am aventurat insa pana la Tonsai Beach.

Tonsai Beach

Dupa ce se termina Railay West o sa dai de Tonsai Beach. Ca sa ajungi aici insa, ai cam doua variante: ori iei barca (cam scumpicel, nu recomandam) ori pe jos. Aproape toata lumea alege varianta de mers pe jos, asa ca asta am facut si noi. Dupa Railay West am mai mers putin si am dat de niste stanci pe care trebuia sa ne urcam ca sa putem trece “pe partea cealalta”. Cum tocmai plouase, totul era inca umed si alunecos. Dupa ce am urcat stancile, am dat de vegetatie…o mica padurice pe care trebuia sa o traversam. O padurice in panta insa, cu multe suisuri si coborasuri. Unele destul de abrupte, incat aveam si franghii de care sa ne tinem. Asa ca imaginati-va cum ne-am descurcat noi, cu rucsace in spate, in slapi pe un teren alunecos si cu ceva namol pe alocuri.

Toata treaba asta a durat cam vreo 30 de minute, dar cand am ajuns…paradis!  Palmieri, apa mult mai limpede, putini turisti si doar cateva baruri si hoteluri. Ne-am asezat la un bar, am admirat privelistea si am facut sute de poze. Pe insula sunt tot felul de lighioane taratoare (ne-am trezit la un moment dat cu o soparla/cameleon in camera), si cum stateam noi frumos la bar, sora calatoare Simy era cat pe ce sa faca cunostinta cu un sarpe. O fractiune de secunda i-a mai trebuit pentru ca un sarpe a cazut de pe acoperisul barului chiar in fata ei. Prima data nu ne-am dat seama ce e pentru ca avea corp de sarpe, dar cap de soparla. Am crezut ca nu vedem bine, ce fel de hibrid mai e si asta? Ei, de fapt era un sarpe la ora mesei pentru ca incerca sa inghita o soparla. Dar arata tare ciudat.

Cand a trebuit sa ne intoarcem, eram destul de obosite, asa ca am zis ca ar fi bine sa luam barca. Numai ca ghinion…luat doar cate 6 persoane (noi eram 4) sau ne cereau prea mult. Ne-am resemnat cu gandul ca o sa mergem pe jos si o sa ne “cataram” iarasi pe stanci. Cand in sfarsit am ajuns la stancile de unde plecaseram…surpriza! Nu mai era apa la poalele lor. Incepuse deja refluxul si cand ne-am uitat mai bine ne-am dat seama ca am fi putul merge linistite pe plaja, fara cataraturi, pentru ca apa se retrasese foarte mult. De altfel, in Railay, peisajul de dimineata nu seamana cu cel de seara, asta din cauza fluxului si refluxului.