Cum a fost in a doua zi din an la munte sau cum sa petreci 6 ore in trafic
Incepem noul an cu o poveste despre calatorii, dar schimbam putin tema blogului si nu o sa va recomandam nimic. Doar o sa va povestim aventura noastra din a doua zi a anului si speram ca o sa invatati ceva din asta. Ce sa invatati? Sa nu mergeti in a doua zi a anului la munte!! In niciun caz! Daca o sa vi sa aprinda un beculet anul urmator si o sa considerati ca e o idee buna sa dati o fuga pana la munte, uitati imediat de gandul asta! Fugiti oriunde altundeva, dar nu la munte in zona Brasovului. Sa va explicam…
Cum ne-am petrecut a doua zi din an? La munte. De fapt mai mult in trafic decat la munte , dar o sa va povestim aventura noastra de ieri. De obicei ne planuim iesirile, dar cum Brasovul e la nici 3 ore de Bucuresti (in teorie), nu necesita cine stie ce pregatiri. Cand surorile de la Another Side of Me ne-au intrebat in ultima zi a anului daca vrem sa dam o fuga pana la Poiana Brasov, la Cabana Postavaru, pe 2 Ianuarie, ni s-a parut o idee buna si am zis da.
Noi nu suntem fane atat de mari munte, zapada, frig, dar cu toate astea am zis ca o iesire in natura nu strica la inceput de an. Chiar daca era frig, nu era mohorat si asa puteam sa facem si niste poze dragute in zapada. Plus ca noi ne gandeam ca nu o sa fie deloc aglomerat pe sensul nostru de mers. Credeam ca toata lumea o sa se intoarca de la munte fiindca s-a teminat pachetul de Revelion. Ce era sa mearga prost? Ei bine, se pare ca tot Bucurestiul si imprejurimile au avut aceeasi idee ca si noi si de aici a inceput aventura.
Aventura drumul spre munte si DN1
Prima sugestie de plecare a fost la 7:30, dar am amanat pana pe la 8:30 pentru ca ni se parea ca o sa ajungem prea devreme. Hahahahahaha, privind inapoi, ni se pare o gluma buna. Am setat Waze-ul cu destinatia Poiana Brasov, ne-a dat un timp de 2:50 si estimam ca pe la 11.30 sa fim acolo. Primul hop a fost un mic accident pe DN1 dupa Ploiesti. Ne dadea un delay de vreo 30 minute. Eram ceva mai in spate si am putut sa o luam pe o ruta ocolitoare. Tare mandre eram ca nu am stat in trafic. Urmatorul hop a fost DN1 in sine. Ne arata iarasi ambuteiaj, cu delay de 80 minute si ne-a reconfigurat traseul prin Breaza. Delay de doar 20 minute, o nimica toata credeam noi. Ei bine, utimii 4 km din Breaza spre iesirea pe DN1 i-am facut in 50 minute.
Am iesit iarasi pe DN1 si ce ne spune Waze? Ambuteiaj din nou, evident. Asta a fost momentul in care am decis sa schimbam destinatia. Adio Poiana Brasov, ramanem in Busteni. Ni se facuse si foame si tot ce aveam la noi erau niste covrigei si biscuiti. De apa abia daca n-am atins pentru ca nu prea aveam unde sa oprim la baie. Cand am vazut ca abia inaintam cativa km in o ora, am schimbat iarasi destinatia. Voiam sa urcam cu telecabina la Babele, dar pana ajungeam noi inchideau. Asa am decis sa ne oprim in Sinaia si sa urcam cu telecabina pana la Cota 1400.
Nu cred ca are rost sa va mai spunem cat am stat in Comarnic, nu? Simteam ca suntem atat de apropape, dar nu inaintam deloc. Ultimii 16km i-am facut in 1:40, ceea ce a dus totalul orelor petrecute in traffic la 6:30! Mai bine de 6 ore ca sa ajungem la Sinaia. Dar cumva ar trebui sa ne consideram norocoase. Tot rasfoind Instagramul, am vazut ca cineva a facut 10:30 pana la Brasov, asa ca se putea si mai rau.
Aventura Cota 1400
Credeati ca aventura noastra se opreste aici? Ei bine, nici pe departe. Se facuse 3 cand am gasit o parcare si am hotarat sa mergem direct la telecabina (25 lei dus-intors) si sa mancam cand ne intoarcem. Nu mancaseram “real food” niciuna dintre noi pana la ora asta, dar am zis ca mai rezistam putin. Urcarea a durat destul de putin, nu cred ca am asteptat mai mult de 20 de minute la coada. Ajunse la Cota 1400, ne-am invartit putin pe acolo si am facut niste poze. Era ceva lume, iar cand am ajuns noi a aterizat si elicopterul de la SMURD pentru ca se accidentase un copil pe partie.
Daca nu schiezi, mare lucru nu prea ai ce sa faci. Nu puteam sa ramanem sa mancam la restaurantul de acolo pentru ca ultima coborare cu telecabina era la ora 16:45 , asa ca nu am stat mult. Termometrul arata deja -8 grade si ne-am pus la coada. Am zis ca o sa mearga la fel de repede ca la urcare, dar de unde! Am stat mai bine de o ora la coada, in ger. Incepuse sa bata si vantul si simteam si mai tare frigul.
Aventura telecabina
Cum nu ne dusesem la ski, nu eram imbracate chiar corespunzator. Da, aveam gecile groase si bocanci in picioare, dar nu au facut fata gerului de afara. Insa ne-am simtit ceva mai bine cand am vazut ca si cei imbracati in echipament complet de ski se plangeau ca au inghetat. O sa ziceti…putin ger n-a omorat pe nimeni. Ei, incercati sa stati pe loc aproape o ora si mai vorbim dupa. De fapt, asta a fost ceea ce ne-a pus capac. Faptul ca am stat mai mult pe loc in ger, fara sa ne putem misca decat de pe un picior pe altul, ne-a transformat in niste turturi. Sora calatoare Simy era putin racita si incepuse sa ameteasca. Stand pe loc. Dar cum alta solutie nu aveam decat sa stam la coada, a indurat gerul. Acum e la caldura cu pastilele si ceaiurile langa ea si nu vrea sa mai auda de munte ceva timp de acum in colo.
Simteam ca avem picioarele din gheata ce se poate sparge la primul pas facut. Era dureros sa calci si cand am ajuns jos abia daca mai puteam merge. Dorina , care nu se plange niciodata de frig si e prima care-si da geaca jos sa faca poze, a fost aproape de soc hipotermic. Nu-si mai simtea picioarele si tot ce voia e sa se ghemuiasca pe jos ca sa-si revina. Autoritatile ar trebui sa faca ceva cu zona de asteptare la telecabina. Nu poti lasa atatia oameni in ger ore in sir la -10 grade. Pot improviza ceva acoperit pentru ca erau si destul de multi copii la coada.
Dupa cobarare am mers in sfarsit sa mancam, la al treilea restaurant la care am intrebat de mese libere. Am plecat imediat dupa si cat credeti ca am facut pana in Bucuresti? Mai putin de 3 ore!
A mai plecat cineva la munte ieri? Cine a fost alaturi de noi in trafic ieri?
